Cei mai bine pregătiţi trăgători de elită cunoscuţi drept
lunetişti, un termen care îşi are originea în India Britanică şi care
era folosit pentru a descrie vânătorii capabili să împuşte pasărea
numită becaţă (numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu
carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăştinoase), becaţă = snipe
bird, au devenit vitali în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Luptând pe frontul de est, sovieticii erau trăgători foarte buni,
dominând astfel topul care urmează.
Uniunea Sovietică era una dintre ţările combatante care antrena unităţi
de lunetişti în decada dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, şi
superioritatea lor (cu excepţia celui mai bine clasat lunetist din acest
top) este evidenţiată clar prin numărul de victime din dreptul
fiecăruia dintre aceşti lunetişti.
Trăgători de elită cum ar fi Vasili Zaitsev, despre care se
spune că a ucis 225 de soldaţi în timpul bătăliei de la Stalingrad, au
dovedit fără nici o îndoială imensa lor valoare pentru armată în timpul
războiului. În consecinţă, importanţa lor nu a fost niciodată
subestimată.
10. Stepan Vasilievich Petrenko: 422 de victime
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea
Sovietică avea mai mulţi lunetişti decât orice altă ţară de pe Pământ.
Datorită programelor de pregătire din anii 1930, în timp ce toate
celelalte naţiuni renunţaseră la unităţile de lunetişti special
antrenaţi, U.R.S.S. se putea mândri cu cei mai bine antrenaţi trăgători.
Stepan Vasilievich Petrenko făcea parte din această elită. Cele 422 de
victime confirmate ale sale reprezintă o mărturie a capacitaţii sale de
ţintire precum şi a programului sovietic de instruire - care permitea
trăgătorilor de elită să lupte alături şi de forţele obişnuite.
9. Vasilij Ivanovich Golosov: 422 de victime
Aşa cum am sugerat în perioada celui de-al Doilea Război
Mondial şi cea de dinainte de război, în ceea ce priveşte îndemânarea de
a ţinti a trupelor, Uniunea Sovietică era cea mai avansată naţiune din
lume. Multă doctrină militară era dedicată folosirii lunetiştilor, care
erau capabili să tragă de la distanţe mari şi să elimine liderii
inamicilor de pe câmpul de luptă. În timpul războiului, 261 de trăgători
sovietici – atât bărbaţi cât şi femei , fiecare cu peste 50 de victime
au fost decoraţi cu titlul de lunetişti distinşi.
Vasilij Ivanovich Golosov a fost unul dintre cei onoraţi şi este inclus în această listă cu 442 de victime confirmate
.
8. Fyodor Trofimovich Dyachenko: 425 de victime
Ca o dovadă suplimentară a maşinii de război sovietice, în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial 428.335 de persoane au luat parte la
pregătirea de lunetişti a Armatei Roşii, iar 9.534 dintre ei au obţinut
calificarea ridicată în această artă mortală(care ţintea cu succes
ofiţeri inamici greu de înlocuit în luptă).
Fyodor Trofimovich Dyachenko a fost unul din recruţii care a excelat.
Un erou sovietic cu 425 de victime confirmate, a primit Crucea pentru
Evidenţiere în Serviciu pentru „eroism extraordinar în cooperare cu
acţiunile militare împotriva unui inamic înarmat”.
7. Fyodor Matveyevich Okhlopkov: 429 de victime
Fyodor Matveyevich Okhlopkov, unul dintre cei mai
respectabili si temuţi lunetişti ai U.R.S.S., făcea parte din grupul
etnic Yakut, fiind născut în satul Krest-Khaldzhay din Republica Sakha,
una din extremităţile Uniunii Sovietice. Povestea spune că dupa ce el şi
fratele său s-au înrolat în Armata Roşie, fratele lui Fyodor a fost
ucis în luptă.
Fyodor a jurat că se va răzbuna pe cei care i-au ucis fratele ajungând
astfel să ucidă 429 de persoane ca lunetist, plus multe altele cu
mitraliera. Alături de cei mai valoroşi trăgători ai ţării, Okhlopkov a
fost decorat ca erou al Uniunii Sovietice în 1965 primind de asemenea şi
„Ordinul lui Lenin”. Un cargobot a fost numit după el în 1974.
6. Mikhail Ivanovich Budenkov: 437 de victime
Este greu de trecut cu vederea valoarea inestimabilă a
lunetiştilor pentru Armata Roşie în timpul războiului. Atât de
nepreţuită încât, potrivit unor surse, cel puţin un lunetist se găsea
atât în plutoanele de infanterie cât şi în cele de recunoaştere.
Mikhail Ivanovich Budenkov făcea parte din acei trăgători
de elită care a făcut o impresie la care mulţi doar aspirau. Un lunetist
cu 437 de victime – un număr care nu include vieţile pe care le-a
curmat folosind mitraliera - el reprezintă un testament al
antrenamentelor Uniunii Sovietice şi al angajamentului faţă de cauza
ţării din timpul războiului.
5. Vladimir Nikolaevich Pchelintsev: 456 de victime
Lunetiştii sovietici, aşa cum evidenţiază şi acest top
dominau statisticile în timpul războiului. Acest lucru este pus atât pe
seama curajului şi abilităţii de a mânui arma, cât şi pe seama unei bune
cunoaşteri a terenului pe care luptau şi a capacităţii de a se folosi
de peisaj pentru a se ascunde de inamic ( ajutaţi şi de faptul că
germanii avansau în teritorii mult mai bine cunoscute de sovietici).
Dintre aceşti oameni foarte bine pregătiţi, Vladimir Nikolaevich
Pchelintsev făcea parte din elită, reuşind să elimine 456 de inamici în
timpul luptelor.
4. Ivan Nikolayevich Kulbertinov: 489 de victime
Spre deosebire de majoritatea naţiunilor care au luat parte la cel
de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică deţinea unităţi de
lunetişti care includeau şi femei. În 1942, după doi ani şi jumătate de
antrenamente exclusiv pentru femei, sovieticii au pregătit aproape
55.000 de trăgători de elită, iar în 1943 când războiul era în toi, un
număr de aproximativ 2.000 de femei activau ca lunetişti. Dintre
acestea,Lyudmila Mykhailivna Pavlichenko era figura cea mai
reprezentativă, ajungând la 309 victime în timpul războiului.
Pavlichenko a devenit o legendă atât a U.R.S.S.-ului cât şi a întregii
lumi, însă mulţi bărbaţi mai puţin cunoscuţi i-au depăşit performanţa.
Ivan Nikolayevich Kulbertinov a fost unul dintre aceştia. Deşi mai puţin
cunoscut decât camarada sa, se regăseşte în acest top datorită celor
489 de victime care i-au fost atribuite.
3. Nikolay Yakovlevich Ilyin: 494 de victime
În 2001 la Hollywood a apărut filmul „Enemy at the gates”,
despre faimosul lunetist sovietic Vasily Zaitsev. Avându-i în
distribuţie pe Jude Law, Rachel Weisz şi Ed Harris, filmul prezintă
evenimentele din jurul bătăliei de la Stalingrad din 1942-1943.
Din păcate despre Nikolay Yakovlevich Ilyin nu a fost făcut niciodata
un film, însă contribuţia sa la războiul sovietic a fost cel puţin
egală, dacă nu chiar mai mare decât cea a lui Zaitsev. Omorând 494 de
soldaţi inamici, Ilyin a fost un trăgător de temut şi a constituit un
alt tribut la priceperea elitei de lunetişti sovietică.
2. Ivan Mihailovich Sidorenko: aproximativ 500 de victime
Ivan Mihailovich Sidorenko provenea dintr-o familie de ţărani din
Chantsovo. A fost recrutat în 1939 la începutul celui de-al Doilea
Război Mondial. În timpul bătăliei de la Moscova din 1941 şi-a căpătat
reputaţia de trăgător cu precizie remarcabilă. Sidorenko a devenit cel
mai bun trăgător al Uniunii Sovietice, ţara sa folosindu-l atât ca
lunetist de elită, cât şi ca instructor. Printre cele mai de ispravă
fapte ale sale se numără distrugerea unui tanc şi a altor trei
autovehicule folosind muniţie incendiară. În urma unei răni căpătate în
Estonia, rolul lui în anii care au urmat a fost acela de instructor. În
1944 Sidorenko a primit titlul de „Erou al Uniunii Sovietice”.
1. Symo Häihä: MOARTEA ALBĂ - 542 de victime (705 neconfirmate)
Finlandez de origine, este singurul trăgător din acest top
care nu aparţine Uniunii Sovietice. Poreclit „Moartea Albă” de către
soldaţii Armatei Roşii - pe care i-a torturat , îmbrăcat în camuflajul
de zăpadă în timpul Războiului de Iarnă din 1939-1940 - Häihä este,
potrivit statisticilor, cel mai eficient lunetist din istorie. Înainte
de a se înrola el era fermier şi ceea ce l-a ajutat mai târziu, un
priceput vânător. Casa lui Häihä este plină cu trofee primite pentru
priceperea sa. În mod incredibil, acesta prefera să folosească o cătare
normală în locul celei telescopice pentru a evita să devină o ţintă
pentru trăgătorii inamici (suferind totuşi de o desfigurare, după ce a
fost împuşcat în faţă).
O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpada din
fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i
dezvăluie poziția. Din același motiv se spune că obișnuia să aibă gura
plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i
trădeze ascunzătoarea.
Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât
contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a
fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus,
glontele ricoșând si strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care
l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că
„jumătate din capul lui lipsea”, însă Häyhä nu era mort.
De reţinut că în timpul războiului dintre Finlanda și U.R.S.S., Simo
Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, la temperaturi cuprinse
între -40 și -20 de grade Celsius, victimele sale fiind înregistrate în
mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care
lumina naturală e de doar câteva ore pe zi.
Când a fost întrebat în 1998 (cu puţin timp înainte să moară; a murit
la 96 de ani) cum a devenit un aşa priceput lunetist, a răspuns simplu:
„antrenament”.
historia.ro
