Caile ferate suedeze au infiintat statia de cale ferata acum 65 de ani, in cinstea unui cunoscut artist plastic local, pentru ca acesta sa poata merge cu trenul la expozitiile sale.
Nils Nilsson Skum (1872-1951)
Satul (sau, mai degraba, catunul) Sjisjka, situat in Laponia suedeza, undeva la aproape 200 km dincolo de Cercul Polar de Nord, este unicat din multe puncte de vedere. Nu din cauza faptului ca mica localitate e situata in plina pustietate lapona, fara niciun drum de acces. Astfel de sate izolate exista mai multe pe ultimul petec de pamant virgin al Europei, care e Laponia. Sjisjka e unica prin faptul ca e cel mai mic sat al Suediei si, probabil, si al Europei, din punct de vedere al numarului de locuitori: doar doi locuiesc aici permanent.
Alti sase suedezi si-au construit in sat cabane in care petrec cateva saptamani pe an. Cel mai adesea, pe timp de vara. Uneori, in plina iarna, mai apar drumeti atrasi de salbaticia locului, de aurora boreala si de lungile nopti polare, in care discul solar nici macar nu izbuteste sa se iteasca deasupra orizontului.
Un alt lucru care face acest satuc unic (de data aceasta, in lume) e faptul ca are statie de cale ferata.
Caile ferate suedeze au decis sa infiinteze la Sjisjka o statie in anul 1946. Aceasta pentru a permite unui artist plastic local, pe nume Nils Nilsson Skum (1872-1951), foarte cunoscut pentru desenele si schitele sale in care prezenta viata crescatorilor de reni laponi, sa calatoreasca inspre lumea civilizata, pentru a lua parte la expozitiile sale.
Cei doi locuitori de azi ai satucului sunt stranepotii artistului, Nikolaus Kotok si Johan Mickel Kitok, ambii pensionari, care au refuzat sa se mute in lumea careia noi ii spunem civilizata. Au in sat conditii bune de viata. Exista electricitate, apa curenta in locuinte au de la o fantana comuna, ajutata de un hidrofor. N-au, in schimb, galagia citadina perpetua si nu au nicio sursa de stres pe o raza de cel putin 150-200 de km in jurul lor.
Pentru ei, in principal, dar si pentru putinii vizitatori ai zonei, caile ferate suedeze au pastrat, in mersul trenurilor de pe ruta Lulea-Narvik, statia Sjisjka. In micuta cladire a statiei de tren exista chiar si un robot telefonic care, printr-o apasare pe buton, face legatura cu un operator aflat la vreo 200 km distanta, gata non stop sa ofere informatii despre mersul trenurilor.
Sunt, oricum, doar patru trenuri de calatori care circula pe linia respectiva. Doua inspre nord, cu punct terminus in orasul-port norvegian Narvik, si doua inspre sud, cu punct terminus in orasul suedez Lulea. Pentru ca trenul sa opreasca in statie, eventualul calator trebuie el insusi sa apese pe un buton, care aprinde semnalul de oprire in statie.
