Top 10 lunestisti din al doilea razboi mondial.

     Cei mai bine pregătiţi trăgători de elită cunoscuţi drept lunetişti, un termen care îşi are originea în India Britanică şi care era folosit pentru a descrie vânătorii capabili să împuşte pasărea numită becaţă (numele dat mai multor păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăştinoase), becaţă = snipe bird, au devenit vitali în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Luptând pe frontul de est, sovieticii erau trăgători foarte buni, dominând astfel topul care urmează.

     Uniunea Sovietică era una dintre ţările combatante care antrena unităţi de lunetişti în decada dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, şi superioritatea lor (cu excepţia celui mai bine clasat lunetist din acest top) este evidenţiată clar prin numărul de victime din dreptul fiecăruia dintre aceşti lunetişti.

       Trăgători de elită cum ar fi Vasili Zaitsev, despre care se spune că a ucis 225 de soldaţi în timpul bătăliei de la Stalingrad, au dovedit fără nici o îndoială imensa lor valoare pentru armată în timpul războiului. În consecinţă, importanţa lor nu a fost niciodată subestimată.

10. Stepan Vasilievich Petrenko: 422 de victime

            În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică avea mai mulţi lunetişti decât orice altă ţară de pe Pământ. Datorită programelor de pregătire din anii 1930, în timp ce toate celelalte naţiuni renunţaseră la unităţile de lunetişti special antrenaţi, U.R.S.S. se putea mândri cu cei mai bine antrenaţi trăgători. Stepan Vasilievich Petrenko făcea parte din această elită. Cele 422 de victime confirmate ale sale reprezintă o mărturie a capacitaţii sale de ţintire precum şi a programului sovietic de instruire - care permitea trăgătorilor de elită să lupte alături şi de forţele obişnuite.

9. Vasilij Ivanovich Golosov: 422 de victime

            Aşa cum am sugerat în perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi cea de dinainte de război, în ceea ce priveşte îndemânarea de a ţinti a trupelor, Uniunea Sovietică era cea mai avansată naţiune din lume. Multă doctrină militară era dedicată folosirii lunetiştilor, care erau capabili să tragă de la distanţe mari şi să elimine liderii inamicilor de pe câmpul de luptă. În timpul războiului, 261 de trăgători sovietici – atât  bărbaţi cât şi femei , fiecare cu peste 50 de victime au fost decoraţi cu titlul de lunetişti distinşi.

Vasilij Ivanovich Golosov a fost unul dintre cei onoraţi şi este inclus în această listă cu 442 de victime confirmate
.

8. Fyodor Trofimovich Dyachenko: 425 de victime

Ca o dovadă suplimentară a maşinii de război sovietice, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial 428.335 de persoane au luat parte la pregătirea de lunetişti a Armatei Roşii, iar 9.534 dintre ei au obţinut calificarea ridicată în această artă mortală(care ţintea cu succes ofiţeri inamici greu de înlocuit în luptă).

Fyodor Trofimovich Dyachenko a fost unul din recruţii care a excelat. Un erou sovietic cu 425 de victime confirmate, a primit Crucea pentru Evidenţiere în Serviciu pentru „eroism extraordinar în cooperare cu acţiunile militare împotriva unui inamic înarmat”.

7. Fyodor Matveyevich Okhlopkov: 429 de victime

            Fyodor Matveyevich Okhlopkov, unul dintre cei mai respectabili si temuţi lunetişti ai U.R.S.S., făcea parte din grupul etnic Yakut, fiind născut în satul Krest-Khaldzhay din Republica Sakha, una din extremităţile Uniunii Sovietice. Povestea spune că dupa ce el şi fratele său s-au înrolat în Armata Roşie, fratele lui Fyodor a fost ucis în luptă.

Fyodor a jurat că se va răzbuna pe cei care i-au ucis fratele ajungând astfel să ucidă 429 de persoane ca lunetist, plus multe altele cu mitraliera. Alături de cei mai valoroşi trăgători ai ţării, Okhlopkov a fost decorat ca erou al Uniunii Sovietice în 1965 primind de asemenea şi „Ordinul lui Lenin”. Un cargobot a fost numit după el în 1974.

6. Mikhail Ivanovich Budenkov: 437 de victime

            Este greu de trecut cu vederea valoarea inestimabilă a lunetiştilor pentru Armata Roşie în timpul războiului. Atât de nepreţuită încât, potrivit unor surse, cel puţin un lunetist se găsea atât în plutoanele de infanterie cât şi în cele de recunoaştere.

            Mikhail Ivanovich Budenkov făcea parte din acei trăgători de elită care a făcut o impresie la care mulţi doar aspirau. Un lunetist cu 437 de victime – un număr care nu include vieţile pe care le-a curmat folosind mitraliera - el reprezintă un testament al antrenamentelor Uniunii Sovietice şi al angajamentului faţă de cauza ţării din timpul războiului.

5. Vladimir Nikolaevich Pchelintsev: 456 de victime

            Lunetiştii sovietici, aşa cum evidenţiază şi acest top dominau statisticile în timpul războiului. Acest lucru este pus atât pe seama curajului şi abilităţii de a mânui arma, cât şi pe seama unei bune cunoaşteri a terenului pe care luptau şi a capacităţii de a se folosi de peisaj pentru a se ascunde de inamic ( ajutaţi şi de faptul că germanii avansau în teritorii mult mai bine cunoscute de sovietici). Dintre aceşti oameni foarte bine pregătiţi, Vladimir Nikolaevich Pchelintsev făcea parte din elită, reuşind să elimine 456 de inamici în timpul luptelor.

4. Ivan Nikolayevich Kulbertinov: 489 de victime

Spre  deosebire de majoritatea naţiunilor care au luat parte la cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică deţinea unităţi de lunetişti care includeau şi femei. În 1942, după doi ani şi jumătate de antrenamente exclusiv pentru femei, sovieticii au pregătit aproape 55.000 de trăgători de elită, iar în 1943 când războiul era în toi, un număr de aproximativ 2.000 de femei activau ca lunetişti. Dintre acestea,Lyudmila Mykhailivna Pavlichenko era figura cea mai reprezentativă, ajungând la 309 victime în timpul războiului. Pavlichenko a devenit o legendă atât a U.R.S.S.-ului cât şi a întregii lumi, însă mulţi bărbaţi mai puţin cunoscuţi i-au depăşit performanţa.  Ivan Nikolayevich Kulbertinov a fost unul dintre aceştia. Deşi mai puţin cunoscut decât camarada sa, se regăseşte în acest top datorită celor 489 de victime care i-au fost atribuite.

3. Nikolay Yakovlevich Ilyin: 494 de victime

            În 2001 la Hollywood a apărut filmul „Enemy at the gates”, despre faimosul lunetist sovietic Vasily Zaitsev. Avându-i în distribuţie pe Jude Law, Rachel Weisz şi Ed Harris, filmul prezintă evenimentele din jurul bătăliei de la Stalingrad din 1942-1943.

Din păcate despre Nikolay Yakovlevich Ilyin nu a fost făcut niciodata un film, însă contribuţia sa la războiul sovietic a fost cel puţin egală, dacă nu chiar mai mare decât cea a lui Zaitsev. Omorând 494 de soldaţi inamici, Ilyin a fost un trăgător de temut şi a constituit un alt tribut la priceperea elitei de lunetişti sovietică.

2. Ivan Mihailovich Sidorenko: aproximativ 500 de victime  

Ivan Mihailovich Sidorenko provenea dintr-o familie de ţărani din Chantsovo. A fost recrutat în 1939 la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul bătăliei de la Moscova din 1941 şi-a căpătat reputaţia de trăgător cu precizie remarcabilă. Sidorenko a devenit cel mai bun trăgător al Uniunii Sovietice, ţara sa folosindu-l atât ca lunetist de elită, cât şi ca instructor.  Printre cele mai de ispravă fapte ale sale se numără distrugerea unui tanc şi a altor trei autovehicule folosind muniţie incendiară. În urma unei răni căpătate în Estonia, rolul lui în anii care au urmat a fost acela de instructor. În 1944 Sidorenko a primit titlul de „Erou al Uniunii Sovietice”.

1. Symo Häihä: MOARTEA ALBĂ - 542 de victime (705 neconfirmate)

            Finlandez de origine, este singurul trăgător din acest top care nu aparţine Uniunii Sovietice. Poreclit „Moartea Albă” de către soldaţii Armatei Roşii - pe care i-a torturat , îmbrăcat în camuflajul de zăpadă în timpul Războiului de Iarnă din 1939-1940 - Häihä este, potrivit statisticilor, cel mai eficient lunetist din istorie. Înainte de a se înrola el era fermier şi ceea ce l-a ajutat mai târziu, un priceput vânător. Casa lui Häihä este plină cu trofee primite pentru priceperea sa. În mod incredibil, acesta prefera să folosească o cătare normală în locul celei telescopice pentru a evita să devină o ţintă pentru trăgătorii inamici (suferind totuşi de o desfigurare, după ce a fost împuşcat în faţă).

O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpada din fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i dezvăluie poziția. Din același motiv se spune că obișnuia să aibă gura plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea.

Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând si strâpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că „jumătate din capul lui lipsea”, însă Häyhä nu era mort.

De reţinut că în timpul războiului dintre Finlanda și U.R.S.S., Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, la temperaturi cuprinse între -40 și -20 de grade Celsius,  victimele sale fiind înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e de doar câteva ore pe zi.

Când a fost întrebat în 1998 (cu puţin timp înainte să moară; a murit la 96 de ani) cum a devenit un aşa priceput lunetist, a răspuns simplu: „antrenament”.

 historia.ro