Misterul OZN-urilor din adâncuri

Marea Baltică, unde a fost descoperit un misterios obiect în formă de farfurie zburătoare, este o zonă în care au fost raportate numeroase apariţii OZN.

    Pe fundul Mării Baltice, a fost descoperită o formaţiune circulară asemănătoare unei farfurii zburătoare. Ufologii abia aşteaptă să fie scoasă la lumină, fiind convinşi că este vorba de un OZN prăbuşit. Alţii cred că este un joc al naturii sau chiar o farsă. Până vom primi o explicaţie ştiinţifică oficială, ipoteza unei nave extraterestre îi înflăcărează pe cei care speră că, în sfârşit, vom avea o dovadă a vizitării Pământului de către alienşi. Coincidenţă sau nu, tocmai în această zonă au fost deseori raportate apariţii şi imersiuni ale OZN-urilor. De aici a început totul, odată cu primele semnalări UFO din istoria recentă. Suedia este încă din anii ’50 bănuită că deţine un OZN capturat, iar cea mai mare arhivă OZN e tot în Suedia. Marea Baltică ar putea să ne dezvăluie unul dintre cele mai arzătoare secrete din toate timpurile.

Nava care a parcat sub apă

    Vânătorii de comori din Suedia au descoperit un disc cu diametrul de 18 metri, aşezat pe fundul Mării Baltice, la 87 metri adâncime. Mai precis, ciudata formaţiune se află în Golful Bothnia, între Finlanda şi Suedia. Peter Lindberg, comandatul echipei „Ocean Explorer“, nu crede în OZN-uri, fiindcă n-a găsit niciunul în 18 ani de când face scufundări. Dar presupune că discul este o formaţiune geologică sau un vas făcut de mâna omului. Exploratorii nu mai au fonduri să continue cercetările, iar conspiraţioniştii cred că, de fapt, li s-a interzis. Partea cea mai interesantă este că discul se află la capătul unei dâre de 300 de metri, care aduce teribil cu o pistă de aterizare. Misteriosul obiect s-a mişcat, fie derapând la aterizare, fie încercând să decoleze. Formaţiunea seamănă izbitor cu „Şoimul Mileniului“, nava intergalactică din „Războiul Stelelor“. De unde şi convingerea că, odată scoasă la lumină, epava va dovedi că am fost vizitaţi de către ET. Zona care a încins spiritele a fost gazda mai multor fenomene UFO. În timpul celui de-al II-lea război mondial, piloţii raportau luminiţe ciudate, iar în iulie 1946, a fost un adevărat val de astfel de apariţii în Suedia. Au fost sesizate pe radar circa 2.000 de zboruri cu traiectorii ciudate. În localitatea Ängelholm, oamenii au văzut un OZN aterizând. În acel timp, frenezia UFO nu luase amploare, de fapt, fenomenul nici nu era cunoscut publicului.

Submarinele care îi enervează pe suedezi

     Apariţii OZN din Suedia au fost semnalate şi în apele teritoriale. Fiind vorba de anii Războiului Rece, suedezii au crezut că e vorba de submarine sovietice. Amiralul S.G. Gorskov a acordat marinei militare suedeze permisiunea de a torpila acele submarine, presupuse a fi ale U.R.S.S.-ului, şi apoi să arate epavele lumii întregi. În toamna anului 1972, unităţile navale suedeze au declanşat o acţiune masivă în fiordul Sognefjord, în tentativa de a forţa ieşirea la suprafaţă a enigmaticului submarin intrus. Deodată, pe cer s-au ivit nişte aparate de zbor de origine şi construcţie necunoscută, paralizând aparatura electronică de pe vasele suedeze, iar OZN-ul a dispărut fără urmă. Aşa-zisele submarine din apele Suediei i-au pus pe jar pe militari mulţi ani. Ori de câte ori s-au lansat torpile împotriva lor, ţinta a fost ratată. În mai 1983, ziarele scriau „Flota suedeză caută zi şi noapte submarinele inamice apărute pe sonare“. Numai în 1986, din iulie şi până în august, s-au emis 15 rapoarte despre submarine neidentificate în această zonă. Înainte ca nava de pe fundul Mării Baltice să agite spiritele, o altă apariţie OZN a fost înregistrată pe 5 mai 2011, când cotidianul suedez „Aftonbladet“, lansa o ştire de ultimă oră: „În apele teritoriale suedeze a fost observat un presupus submarin neidentificat“. Hanna Harge a reuşit să fotografieze suspectul obiect plutitor. Ministerul Apărării al Regatului Suediei a emis un comunicat potrivit căruia forţele navale nu desfăşuraseră în acea dimineaţă manevre în golf. Familia a fost intervievată ore în şir. Obiectul neidentificat avea o lungime de aproximativ 100 de metri şi se deplasa cu o viteză între 10 şi 15 kilometri pe oră la suprafaţa apei. Rezultatele anchetei nu au fost făcute publice.

Imense găuri în gheaţă

      În 1952, autorităţile suedeze au recuperat o epavă care părea a fi a unui avion. Peste trei ani, au dat o declaraţie oficială în care au recunoscut că nava nu pare construită pe Pământ. S-a promis revenirea cu amănunte, dar povestea a fost îngropată. În aprilie 1968, pe lacul suedez Uppraman, s-a găsit o gaură de 500 mp în gheaţa groasă de 90 cm. Blocuri de gheaţă perfect triunghiulare, cu latura de 1 metru, erau împrăştiate peste tot. După două zile, s-au mai găsit alte două găuri identice în vecinătate. Ancheta oficială nu a descoperit nimic, în afară de o substanţă necunoscută de culoare roşiatică, depusă pe fundul lacului. La lacul Saapunki din Finlanda, pe 3 ianuarie 1971, o sferă luminoasă a aterizat pe mal. Probe din gheaţa devenită verde au fost trimise la trei laboratoare. Rezultatele au arătat prezenţa titanului. Ulterior, gheaţa şi-a schimbat culoarea în albastru. La 6 iulie 1965, echipajul petrolierului norvegian Javesta a văzut cum câteva obiecte aeriene luminoase au plonjat în apele Atlanticului, au ieşit apoi la suprafaţă, au decolat vertical şi au dispărut cu o viteză incredibilă.

OZN-urile ne poluează apele

    Se pare că navele nePământene au nevoie de apă. La 2 iulie 1950, doi canadieni au văzut un obiect ciudat amerizând pe apele lacului Sawbill Bay. Nava s-a aprovizionat cu mari cantităţi de apă, provocând în timpul acestei manevre un sunet puternic. A deversat nişte lichide, apoi a decolat vertical. Apa a rămas roşiatică. În Noua Zeelandă, în 1965, un pilot a văzut din avion o navă staţionând pe fundul portului Whenuapai şi a descris-o în detalii precise. Obiectul a rămas neidentificat. Există şi rapoarte în care se afirmă că apa unor iazuri a fost complet absorbită sau, dimpotrivă, sporită, prin evacuarea unei „ape reziduale“. Una dintre cele mai cunoscute amerizări s-a petrecut în URSS în 1961. Un obiect imens a căzut în picaj cu o viteză fantastică, trecând prin gheaţa lacului Ladoga. A stat în apă aproape o oră, apoi a ieşit şi a zburat spre nord. Gheaţa a devenit verde, iar ulterior, s-au detectat particule de titan. În cazul unor amerizări din Mexic, USA şi Danemarca, s-au găsit substanţe chimice radioactive, dar ambalate în containere.

Secrete bine păzite

  Toate aceste rapoarte despre OZN-uri care au intrat în contact cu apa au fost secretizate. Gazele de mlaştină şi balenele au fost explicaţii care nu au satisfăcut publicul. Mai cu seamă că, printre martori, au fost ofiţeri de carieră, scafandri, ingineri, zoologi şi biologi marini. Dovezile ar trebui să spulbere orice urmă de ândoială. În apele care şi-au schimbat culoarea şi compoziţia, s-au constatat urme de radioactivitate sau substanţe neidentificate. Rămâne neexplicat modul cum o navă aeriană poate intra în apă cu o viteză de 7.000 km/oră, iar în unele cazuri, după ce a străpuns gheaţa.

   O fiinţă Pământeană nu ar supravieţui impactului. Uluitor este că, în ultimii ani, autorităţile suedeze încearcă să devină mai transparente. Ca dovadă, cea mai cuprinzătoare arhivă OZN, conţinând peste 18.000 de rapoarte de pe teritoriul Suediei, dar şi fotografii şi relatări similare din alte colţuri ale lumii, a fost înfiinţată în oraşul suedez Norrkoping. Se pare că şi experţii Pământeni au descoperit şi ei o legătură între mediul acvatic şi cucerirea spaţiului. Astronauţii NASA se antrenează pe fundul oceanului, în laboratorul aflat la 19 metri sub nivelul mării, în largul coastei Florida. Chiar dacă Atlantida şi continentul Mu sunt cele mai căutate obiecte de pe fundul oceanelor, iată că şi mările sunt pline de enigme neelucidate. Multe dintre ele au fost deja desluşite, dar rezultatele nu au fost făcute publice. Marile secrete sunt bine păzite.

 OZN-ul de la nunta regală

   Un turist a filmat un obiect zburător neidentificat care plana deasupra Catedralei Westminister Abbey, în ajunul recentei nunţi regale. În film, poate fi văzut un obiect alb strălucitor în imediata apropiere a Big Ben-ului. Descoperirea OZN-ului a fost făcută la numai câteva zile după ce un maior al Forţelor Aeriene Americane a prezis că extratereştrii vor apărea neinvitaţi la nunta dintre Kate şi Will. George Filer, expert în fenomene extraterestre, a spus că la orice eveniment istoric major au fost văzute nave misterioase. De exemplu, investirea în funcţie a preşedintelui Obama, eveniment când în faţa obeliscului, a planat un obiect discoidal.

sursa:  efemeride.ro

 

EXTRATEREȘTRII SUNT LA UN PAS DE NOI

    Dalai Lama atenționează omenirea că extratereştrii sunt la un pas să invadeze lumea. Forma fizică a acestora va fi un șoc pentru noi, oamenii, susține Dalai Lama. Invitat la Universitatea Portland, Oregon, acesta a susținut un discurs care a rămas memorabil.

     Discursul său este nu numai șocant dar și îndrăzneţ, ținând cont că majoritatea personalităților evită să facă astfel de anunțuri în public. Chiar dacă au forme diferite, continuă el, simțurile lor sunt asemănătoare cu ale noastre.
    După acest impact cursul omenirii se va schimba fundamental. Conform specialiștilor nu distanțele spațiale ne despart de extratereștrii, ci timpul. Cu siguranță, aceste hipercivilizații sunt mult mai vechi decât cea a noastră. Se spune că această diferență ar fi de miliarde de ani.

Este greu de recuperat această perioadă imensă de timp, în care extratereștrii au progresat enorm. Începând cu anul 2011, specialiștii de la NASA s-au alăturat unei campanii la nivel global, pentru conștientizarea populației, vis a vis de existența și posibilitatea unei invazii a extratereștrilor. Sunt specialiști care susțin că extratereștrii ne observă și ne monitorizează din umbră și că vor interveni numai atunci când se va produce o catastrofă naturală. După catastrofă va urma invazia lor.

    Marina rusească a declasificat, de curând, documente care atestă în ultimii 50 de ani, de câte ori s-a confruntat marina rusească cu extratereștrii. Cercetătorul rus Azhazha, specialist in ufologie, a constatat faptul că mai mult de jumătate din întâlnirile pe care le-au avut rușii cu extratereștrii, s-au petrecut în ape, mări, oceane. Un submarin rus care avea o misiune în Oceanul Pacific, a detectat pe fundul oceanului, șase obiecte neidentificabile, care se mișcau cu viteze amețitoare.

     Echipajul rus a scos la suprafață submarinul, pentru a evita o urmărire. Obiectele neidentificate au ieșit din apă, după care și-au luat zborul. În câteva secunde au dispărut. Se știe că deplasarea în apă este foarte anevoioasă. Un submarin de ultima generație se deplasează cu 20 de noduri pe oră. Martorii acestui eveniment, au consemnate în aceste rapoarte că obiectele neidentificabile se deplasau cu 300 de noduri pe oră.

      În 1982, un grup de pescari a alertat autoritățile după ce au observat pe fundul Lacului Bakal, niște lumini foarte puternice.  Au fost aduși scafandri, care la o adâncime de 50 de metri, s-au întâlnit cu umanoizi, îmbrăcați în costume argintii.   S-a iscat o adevărată luptă, în urma căreia patru scafandri au fost omorâți, iar alți trei au fost răniți. Sunt specialiști care susțin că extratereștrii au baze secrete nu numai în subteran, ci și pe fundul apelor. Au fost date publicității niște note ale fostului șef FBI, Edgar Hoover, care își exprimă nemulțumirea că serviciile secrete militare nu dau acces liber celor de la FBI, pentru a studia anumite dovezi care s-au recuperat din locurile unde s-au întâmplat incidente cu extratereștrii.

      Paul Hellyer, Canada, fost ministru al apărării a făcut o declarație șoc. De peste jumătate de secol, OZN-urile zboară nestingherite în văzduhul planetei. NASA a primit ordin ca până în 2020 să realizeze o bază pe Lună, în scopul de a monitoriza navetele spațiale care vin spre Pământ. El a continuat spunând că acum câțiva ani, extratereștrii ne-au avertizat cu privire la drumul pe care l-a ales omenirea. Ei s-au oferit să ne ajute, însă unii dintre noi, am interpretat acest lucru ca o amenințare. Oamenii au decis mai întâi, să tragă asupra lor. După care, am început să avem dispariții sau accidente misterioase.

sursa:  efemeride.ro

Hieroglifele din templul Abydos.

Hieroglifele din templul Abydos prezinta un elicopter, un submarin si un ozn! 
Acestea au o vechime de 3000 de ani si bulverseaza istoricii si arheologii oficiali!

 

OZN triunghiular deasupra localitatii Kassel din Germania

UFO in US Air Force

Se pare ca armata  americana  a  construit  experimental  aeronave  de  forma  OZN.

Un  alt  proiect  a  dus  la  realizarea  unui  avion  cu  aripa  in  forma  de  disc,  care  a  zburat.

 

Misteriosul  avion OZN  in  zbor.

 

Urmarire

Urmarire palpitanta  intre  un  avion  militar  si  un  OZN

Dilema

OZN  sau  nor!

Luna – satelit natural, artificial sau nava spatiala ?

     Cand vine vorba despre Luna exista intotdeauna o doza de mister. Ea a fascinat dintotdeauna toate civilizatiile Globului si astfel de-a lungul timpului s-au adunat o serie de legende, superstitii si credinte. De fapt se spune ca daca n-ar fi existat Luna, viata pe planeta noastra ar fi avut alta directie. Imaginati-va lumea noastra ravasita de vanturi de forta unui uragan, cu temperaturi variind de la caldura inabusitoare la inghet. Imaginati-va ca ziua ar dura numai sase ore, intr-o lume in care ar putea evolua doar forme de viata primitive. Aceasta ar fi putut fi planeta noastra, daca Luna nu ar fi existat… Oare ? Dar nu suntem singurii care avem un satelit. Exista cel puţin 135 de sateliti în sistemul nostru solar. Saturn ii are pe cei mai multi, 46, iar in jurul Pamantului orbiteaza cel puţin 10 corpuri misterioase. Cinci sunt asteroizi, retinuti temporar de campul gravitational, iar patru sunt probabil ramasite ale rachetei Apollo 13. Al zecelea si cel mai mare este Luna.Ce este atat de special si misterios la Luna?
      Luna este singurul satelit natural al Pamantului si al cincilea ca marime din Sistemul Solar. Este, totodata, cel mai mare satelit natural al unei planete din Sistemul Solar raportat la marimile dintre acesta si planeta Pamant.Luna este al doilea satelit ca densitate dupa Io, unul dintre satelitii lui Jupiter. In rotatia sa sincrona in jurul Pamantului, Luna prezinta aceeasi fata a sa, cu mici schimbari. Distanta maxima pana la Pamant: 406 720 kilometri; distanta minima pana la Pamant: 336 375 kilometri; distanta medie pana la Pamant: 384 400 kilometri; diametru mediu: 3476 kilometri; temperatura la suprafata: variabila de la 117 grade C (in plina zi) pana la -173 grade C (in plina noapte).Atmosfera: inexistenta.
      Varianta acceptata de majoritatea oamenilor de stiinta in legatura cu originea Lunii este ca Pamantul, de-abia format, ar fi intrat in coliziune cu un alt corp, avand aproape dimensiunea lui Marte. Se considera ca planeta noastra n-ar fi fost lovita frontal ci tangential, fiind, cum s-ar spune doar „scalpata”. Ramasitele smulse din Terra s-ar fi imprasiat in forma de inel in jurul Pamantului, inainte de a se reaglomera, dand nastere Lunii. Insa aceasta este doar o teorie si desi pare logica la prima vedere, există anumite voci in randul oamenilor de stiinta, care sustin ca anumite caracteristici ale Lunii nu se potrivesc cu aceasta prezumtie.

Luna – Statie spatiala

   În 1970, Mihail Vasin şi Alexander Shcherbakov, doi cercetători ruşi de la Academia Sovietica de Stiinte au propus teoria Lunii precum o navă extraterestră. Cei doi au presupus că Luna este o navă extraterestră gigant, care a fost acoperită cu rocă ca să pară un satelit natural. Extratereştrii, având o tehnologie superioară nouă, au fost capabili să-şi deghizeze nava într-un corp ceresc şi au lansat-o pe orbită. Ei au postulat că luna cuprinde un strat stâncos exterior gros de câțiva kilometri care acoperă o cocă tare, probabil, cu o grosime de 45 km și sub care există un vid, care conține, eventual, o atmosferă.În 1975, Donald Wilson a publicat “Our Mysterious Spaceship Moon” în care a adus dovezi in sprijinul acestei teorii. În 1976, George H. Leonard publicat “Altcineva este pe Lună” , în care a retipărit mai multe fotografii NASA ale suprafeței lunare sustinand teoria de mai sus. 

Fie ca cei mentionati mai susu au avut dreptate sau nu sa vedem unele din misterele ce inconjoara acest satelit natural sau artificial al Pamantului.

 

Misterele Lunii

 

1. Luna e prea mare.  Christopher Knight și Alan Butler explica in cartea lor “Cine a construit Luna ?” ca satelitul nostru este mai mare decat ar trebui sa fie, aparent mai batran decat ar trebui să fie si mult mai usor în masa decat ar trebui să fie iar orbita nu este potrivita pentru un corp de asemenea marime. Isaac Asimov, un profesor rus de biochimie si scriitor de carti de popularizare a stiintei, a declarat ca “Luna, care nu are nici atmosfera si nici camp magnetic, este de fapt o ciudatenie a naturii. Fiind mai mare decat planeta Pluto, unii oameni de stiinta chiar l-au numit un sistem planetar geaman. In general, cand o planeta are sateliti in jurul lor acestia sunt mult mai mici decat planeta insasi. Prin urmare Pamantul ar trebuii sa aiba un satelit nu mai mare, sau in jurul valorii de 100 de kilometrii… Insa nu este asa.” Privind in jur la celelalte planete si la satelitii lor si coreland tot ceea ce stim despre cosmografie si despre legile cosmice, Luna nu ar trebui sa existe pe orbita Pamantului.

2. Vechimea Lunii.  Cand a avut loc primele aselenizari, au fost aduse pe Pamant mai multe roci de pe Lună. Intre 1969 și 1972 sase misiuni Apollo au adus pe Pamant 382 kg de roci lunare, mostre, pietricele, nisip și praf de pe suprafata Lunii. Roca adusă de Neil Armstrong are o vechime de 4,6 mi­liarde ani. De fapt, cam atat estimau savantii nostri vechimea Pamantului, si a intregului sistem solar. Dar la conferinţa asupra rezultatelor misiunilor Apollo, tinuta în 1974, oameni de stiinta de la NASA au comunicat aducerea pe Pamant a unor roci vechi de 5,3 miliarde ani. Cu 700 mili­oane ani mai vechi decat sistemul nostru solar!

3. Luna este goala.  Există nenumărate indicii ca Luna este goala.Iată câteva din studiile stiintifice care arata ca Luna pare a fi goala in interior:
- Misiunea Apollo12 a instalat seismografe si apoi a prabusit in mod intentionat modulul lunar provocand un impact echivalent cu o tona de TNT. Undele au rasunat timp de opt minute iar la sfarsit Maurice Ewing, o co-director al experimentului seismice, a declarat la o conferință de presa “a rasunat ca un clopot”. La fel s-a intamplat si în cazul Apollo 13, cand una dintre etapele rachetei a produs vibratii timp de trei ore.
- O echipa de la Universitatea din Arizona au declarat ca crezut ca Luna are un nucleu, dar ca acesta este mic. Lon Hood, liderul echipei, a declarat: “Am știut că nucleul Lunii e mic, dar nu am știut e asa mic … Acest lucru chiar adauga greutate ideii că originea Lunii este unica, spre deosebire de orice alt organism terestru – Pamant, Venus, Marte sau Mercur “Da, e artificial.”
- Dr. Gordon McDonald, cercetător-principal la NASA, arată într-un articol apărut în revista „Astronautics” din numărul pe iulie 1962, că prin analiza datelor referitoare la diferenţa obser­vată între mişcările reale ale Lunii pe orbită, şi mişcările calculate, se poate trage concluzia că sa­telitul natural al Pămîntului este mai degrabă gol în interior.
- În cartea sa intitulată “Luna noastră”, astronomul britanic dr. H. P. Wilkins declară: „Toate datele converg spre ipoteza că dincolo de adîncimea de 30-50 km Luna prezintă, mai mult sau mai pu­ţin, spaţii libere – cavităţi mari, tunele sublunare, crăpături – legate de suprafaţă prin fisuri… Vo­lumul aproximativ ai acestor goluri este probabil de 36 milioane km cubi.”
- Dr. Harold Urey consideră că sub scoarţa Lunii sunt zone cu densitate mai mică, eventual goluri; iar dr. Sean O. Solomon, de la Institutul Tehnologic din Massachusetts, a declarat că din re­zultatele obţinute de la diferitele cercetări efectuate în cadrul programului Apollo a reieşit şi posibili­tatea ca Luna să fie goală în interior.

4. Campul magnetic.  Luna nu are un camp magnetic si totusi foarte multe roci lunare sunt magnetizate. Sunt fenomene cunoscute sub denumirea de “mascons” (concentrații de masă), care sunt zone mari circulare de densitate neobișnuit de mare și o atractie gravitationala mai mare. . Acestea se găsesc în câmpiile de pe Lună cunoscute sub numele de “Maria”, care au fost odată considerate a fi mari. Aproximativ o treime din suprafata Lunii care o vedem de pe Pământul este alcătuit din acestea Maria în timp ce există puține pe “partea întunecată”, și nimeni nu poate explica de ce cele două părți sunt atât de diferite. Luna este de asemenea suspecta de a avea mai multe câmpuri magnetice. Din datele obtinute de la satelitul lunar Prospector a reiesit ca cele mai puternice concentrații de anomalii magnetice lunare sunt situate in partea opusa a celor mai mari cratere. Cu toate acestea, în absența unui câmp magnetic global (magnetosfera), nimeni nu poate determina cum s-ar putea întâmpla acest lucru.

5. Cutremurele Lunare.  Se stie ca misiunile Apollo au instalat seismografe pe Luna, cu toate astea exista o mare tacere din partea NASA in legatura cu datele primite de la aceste aparate. Sute de “moonquakes” (cutremure lunare) sunt inregistrate anual. Oficial, majoritatea dintre ele sunt atribuite meteoritilor ce lovesc astrul vecin; altele, numite cutremure termice, se datoreaza, conform NASA, extinderii crustei la ivirea primelor raze de soare dupa doua saptamani de intuneric. In noiembrie 1958 astronomul rus Nikolay Kozyrev de la observatorul din crimeea a fotografiat o eruptie de gaz langa craterul Alphonsus impreuna cu o stralucire rosiatica care a durat aproximativ o ora. In 1963 astronomii de la observatorul din Lowell au observat în noaptea de 29 octombrie, două pete de lumină de un roşu aprins, la nord de craterul Herodot; în noaptea de 27 no­iembrie, cele două pete roşii au reapărut pe mar­ginea sudică a craterului Aristarh. În iunie 1965 a fost observată o rază de lumină de un alb scânteietor, ţâşnind din craterul Aristarh, aflat atunci în zona obscură. Stiindu-se ca Luna nu are activitate vulcanica aceste fenomene nu sunt naturale.

6. Craterele lunare.  De ce craterele lunare sunt atât de întinse şi de puţin adânci? Craterele lunare produse de căderea meteoriţilor sunt de asemenea stranii – foarte întinse, şi atât de puţin adânci faţă de suprafaţa lor! Ca şi cum meteoriţii ar întâlni, în drumul lor prin scoarţa Lunii, o crustă foarte dură. Conform teoriei celor doi academicieni sovietici, M. Vasin şi A. Scerbakov, acest lucru se datoreşte faptului că meteoriţii se opresc în „coaja blindată” cu care constructorii din neştiut au întărit Luna, la 20-40 km sub scoarţă. Imensele circuri lunare, departe de a fi vechi cratere vulcanice deschise dureros pe supra­faţa Selenei, constituie în realitate locurile în care cei ce au amenajat interiorul Lunii, au pompat în exterior roci şi metale lichefiate, pentru a produce golurile interioare necesare şi a blinda suprafaţa nemaipomenitei nave interstelare, intergalactice. În zona circurilor, gradientul gravitaţional este mai mare; cei doi savanţi sovietici consideră că faptul se datorează echipamentului, combustibilului şi materialelor de tot felul aflate sub scoarţă, în go­lurile create. Procentul mare de metale conţinut de rocile lunare şi considerat „straniu” de savanţii sovietici şi americani, s-ar datora folosirii metale­lor pentru întărirea rezistenţei scoarţei lunare la impactul cu meteoriţii – în lungul ei voiaj spa­ţial.

La începuturile omenirii, Luna nu exista deloc

 

     Se pare ca in istoria omenirii a existat o perioada in care nu era Luna pe cer! Acest lucru ne este precizat de scriitorii antici Democritus si Anaxagoras. Aristotel ne scrie ca zona Arcadiei (Grecia), inainte de a fi locuita de greci, a fost populata de pelasgi, ce au ocupat aceste teritorii inainte ca pe cer sa existe Luna! Din acest motiv, pelasgii mai erau numiti şi “pro-selenes”, adica “inainte de Luna”. Apollonius din Rhodes ne scrie faptul că a existat o perioadă în care “nu toate corpurile cereşti se aflau pe cer, înainte ca rasele Danai şi Deukalion să fi existat, atunci când trăiau doar arcadienii, înainte să fi existat Luna pe cer”. Plutarh afirmă şi el în opera “Întrebări romane” următoarele: “Erau vorba de arcadieni, aşa numiţii oameni pre-lunari”. La fel, şi poetul Ovidiu a scris că “Arcadienii îşi posedă pământurile înainte de naşterea lui Jupiter, pentru că naţiunea e mai veche decât Luna”. Hippolytus afirmă şi el că “Arcadia e mult mai veche decât Luna”. Şi Lucian ne spune în a sa Astrologie că “arcadienii sunt mai vechi decât Luna”. Mai putem să-l amintim pe Censorinus care şi el afirmă că “în trecut nu exista Lună pe cer”.
      Făcând comparaţia între patru calendare rituale – cel egiptean, asi­rian, indian şi mayas, omul de cultură român Vic­tor Kernbach demonstrează că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun, situându-se cam în jurul anului 11.500 î.Hr. şi, departe de a fi ales arbitrar, el marchează nu „un început cronologic propriu-zis, ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic de potop”. O cauză probabilă a acestor catas­trofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ, mai bine zis sosirea Lunii în jurul Pă­mântului, cu toate consecinţele şi modificările la scară cosmică şi planetară pe care le presupune instalarea unui asemenea vecin în imediata apro­piere. Inclusiv apariţia unor mişcări de flux-reflux foarte puternice, atât la suprafaţa planetei noastre (valuri de maree oceanică), cât şi în interiorul aces­teia (valuri de maree magmatică), fenomene resim­ţite prin inundaţii, erupţii vulcanice şi mişcări se­ismice catastrofale. Una din consecinţe: scufunda­rea Atlantidei. Platon situează dispariţia uriaşei insule atlantice la 10.000-12.000 de ani înaintea epocii sale. Altă urmare posibilă a captării satelitului nos­tru – de fapt a adoptării Pământului de către Lună, spun unii savanţi – este renunţarea la ca­lendarul venusian – cel mai strălucitor astru pe cerul nopţii înainte de apariţia Selenei — şi înlo­cuirea lui firească cu cel lunar.

 sursa :  http://conspiratiisimistere.wordpress.com

Aceste fapte descoperite de-a lungul timpului sunt cele mai importante aspecte care învăluie Luna într-un mister incredibil. Probabil că în viitorul îndepărtat o să aflăm care este adevărul despre “satelitul natural” al Pământului.

Misterul navei extraterestre prabusite pe Luna

Atunci când Apollo 16 a ajuns pe Lună, o descoperire importantă a ridicat diverse semne de întrebare în rândul specialiștilor. Mai multe fotografii al unui obiect prăbuşit în craterul Delporte Crater au atras atenția. Pentru că nici nu avea cum să fie vorba despre o navă pământeană, atunci s-a pus problema că ar fi aparținut unei civilizații extraterestre.

Ani buni mai târziu, naveta spațială Apollo 20 a avut misiunea secretă de a ateriza în craterul respectiv și astronauții să reușească să pătrundă în nava extraterestră prăbuşită. NASA dorea cu ardoare să recupereze fie întreg obiectul spațial sau măcar o parte din tehnologia care se găsea la bord. Nava extraterestră în formă de trabuc trebuia cercetată cu orice preț și altfel NASA putea să facă un salt enorm pe linia tehnologiei dacă reușea să captureze diverse bucăți din rămășițele OZN-ului gigant.

Conform estimărilor oamenilor de știință nava extraterestră în formă de trabuc ar avea undeva peste 1000 de ani vechime. Acesta estimare este doar o presupunere și nimic mai mult.

Echipajul a fost constituit, printre alţii, din comandorul William Rutledge, Leona Snyder – CSP Bell Laboratories şi Alexei Leonov – participat la misiunea “Apollo Soyuz” din 1975.
Bineînțeles că iubitorii teoriei conspirației susțin că la bordul navei extraterestre, americanii au descoperit diverse pergamente scris într-o limbă ciudată și chiar corpul unui umanoid de gen feminin, botezat EBE și diverse alte obiecte. Se mai spune că toate acestea au fost aduse pe Pământ pentru a fi analizate și întreaga poveste ar fi ajuns în lumina reflectoarelor după ani buni datorită unui dintre astronauţii misiunii Apollo 20.

În prezent, circulă mai multe versiuni ale poveștii pe internet, dar nimeni nu poate spune care este veridică.

Cu toate acestea, nava trabuc prăbușită pe Lună există și în prezent și cu siguranță că NASA a dorit recuperarea ei, însă, nu se poate specifica cu exactitate dacă a și reușit.

Vezi  aici  video:

 https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=7wf8TjxV9Vw#t=15

 

http://www.efemeride.ro/

Specialiştii NASA au descoperit o nouă planetă, similară Terrei

     Specialiştii NASA au anunţat că telescopul Kepler a surprins imaginea unei planete ale cărei caracteristici sunt similare celor ale Terrei, scrie Daily Mail.
     Potrivit oamenilor de ştiinţă, planeta denumită KOI 172.02 are o rază de 1,5 mai mare decât cea a Pământului şi orbitează în jurul unei stele similare Soarelui.
     KOI 172.02 se află la o distanţă de trei ori mai mică de steaua sa faţă de cea dintre Pământ şi Soare şi are nevoie de 242 de zile pentru a realiza un „tur” complet în jurul stelei.
Mai mult, întrucât gravitaţia acesteia ar avea avea o valoare apropiată de cea a Terrei, iar pe suprafaţa sa ar exista apă, cercetătorii spun că pe planeta nou descoperită ar putea exista viaţă.
     „Acest lucru demonstrează că există câte o planetă pentru fiecare stea, ceea ce înseamnă că în galaxie există aproximativ un miliard de planete”, a declarat astronomul John Johnson. „Marea majoritate a acestor planete gravitează în jurul unor stele cu mult diferite faţă de Soare”, a adăugat acesta.
     Anunţul a fost făcut în această săptămână în cadrul întâlnirii anuale a Societăţii Americane de Astronomie, când specialiştii au arătat şi că Galaxia noastră, Calea Lactee, conţine cel puţin 17 miliarde de planete cu mărimi apropiate de cea a Terrei.

gandul.info

100 de CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE sunt pregătite să vină PE PĂMÂNT.

     Întâlnirea cu extratereştrii este foarte aproape. Cel puţin aşa susţin reprezentanţii Academiei de Ştiinţe din Anglia.

     Specialiştii britanici au publicat un studiu în revista Philosophical Transactions of the Royal Society Academy, preluat şi de BBC, în care vorbesc despre existenţa civilizaţiilor extraterestre, numărul acestora fiind estimat la o sută pe baza unui calcul propus în 1960 de către astronomul Frank Drake, coordonator SETI- programul pentru căutarea civilizaţiilor extraterestre. ”Acum nu ne mai întrebam dacă suntem în Univers, ci când ne vom întâlni cu civilizaţiile extraterestre", sugerează oamenii de ştiinţă care par destul de încrezatori într-o astfel de întâlnire. "În baza cunoscutei ecuaţii Drake, care ajută la determinarea numărului de civilizaţii din galaxie şi posibilitatea venirii în contact cu ele, putem spune că, în fiecare moment, în Univers, există între 10 şi 100 de civilizaţii extraterestre”, a declarat dr. Martin Dominik, profesor la St. Andrews University. 
     Expertii britanici recomandă înfiinţarea în cadrul structurilor ONU a unei agenţii speciale competente care să se ocupe de problemele legate de aşteptata întâlnire cu civilizaţiile extraterestre. Dr. Martin Dominik a încercat să ne şi pregătească pentru o astfel de întâlnire, sugerând faptul că asemenea civilizaţii nu sunt "generatoare de pericole", aşa cum se crede. Oamenii de ştiinţă spun că frica de necunoscut a generat de-a lungul timpului o grămadă de ipoteze apocaliptice despre întâlnirea cu fiinţele din afara globului terestru. Dacă unii cred că un asemenea eveniment este de dorit, alţi oameni de ştiinţă spun că ar trebui sa evitam pe cât posibil o aşa întâlnire.
      Dr. Simon Conway Morris de la Universitatea Cambridge este unul dintre oamenii de ştiinţă care au participat la studiul menţionat mai sus. Omul de ştiinţă a spus că civilizaţiile extraterestre au avut tot timpul să se dezvolte în condiţiile în care în Cosmos există cel puţin 100 de miliarde de galaxii, iar sistemul nostru solar este tânăr în comparaţie cu restul Universului, o diferenţă de 9,1 miliarde de ani. Simon Conway Morris spune că: "Este foarte multă linişte în spaţiu, dar lucrurile nu vor rămâne aşa".
      Dar dr. Morris susţine că o întâlnire cu civilizaţiile extraterestre nu ar avea efecte benefice pentru omenire. Asta pentru că ar fi interesaţi doar de resursele Terrei. Stephen Hawking: "Extraterestrii există, dar nu trebuie să îi contactăm". La rândul său şi omul de ştiinţă Stephen Hawking crede că o asemenea întâlnire de gradul 3 nu ar fi indicată. Acesta spune că e posibil ca extratereştrii să îşi fi irosit toate resursele planetei lor şi să încerce să descopere unele noi. "Într-o asemenea situaţie, extratereştrii ar putea căuta planete noi pe care să le colonizeze. În cazul în care ar intra vreodată în contact cu noi, situaţia ar putea fi similară cu descoperirea Americii. Cu toţii ştim ce s-a ales de indieni", a adaugat Hawking.
      "Extratereştrii există! Nu încercaţi să îi contactaţi, pentru că muriţi!", spune Albert Harrison, psiholog, care subliniază: : "Poate că ei sunt prea departe de noi şi niciodată nu vom reuşi să ne întâlnim unii cu alţii". Acesta este de părere că extratereştrii nu îşi doresc cucerirea întregului spaţiu interstelar. Dar îşi fundamentează teoria pornind de la ideea că oamenii tind către coexistenţa paşnică. Iar dacă extratereştrii seamănă cu noi, atunci vor împărtăşi şi ei aceeaşi atitudine nonviolentă. "Orice este posibil. Ei pot exista, însăa noi nu ştim exact ce căutăm", mai spune Harrison.
     Pe de altă parte, părintele Gabriel Funes, astronomul şef al Vaticanului, mărturiseşte că el crede în existenţa "fraţilor extratereştri" şi că omenirea nu este singura formă de viaţă din Univers, ba din contră, ar putea fi ultima. Acesta crede în existenţa unei întregi comunităţi extraterestre, care este "în strânsă relaţie de prietenie cu Creatorul"!

 Sursa: www.evz.ro

Romania are un fragment dintr-un OZN !

     Directorul asociației ufologilor din țara noastră: «România are un fragment dintr-un OZN»

     Un obiect fabricat din aluminiu, cu o vechime de cel puţin 250.000 de ani, a fost găsit la Aiud, în anul 1973, într-o carieră. Însă cum aluminiul a fost descoperit de om abia în anul 1825, mulţi cred că obiectul ar fi de origine extraterestră. “Analizele de laborator ne conduc la concluzia că este un fragment foarte vechi de OZN, mai ales că substanţele care îl alcătuiesc nu pot fi combinate cu tehnologia de pe Pământ”, ne-a spus juristul Gheorghe Cohal, directorul asociaţiei ufologilor români.

     În 1973, într-o carieră de nisip din Aiud, câţiva muncitori au găsit trei obiecte acoperite de un strat întărit de nisip, la o adâncime de 10 metri. Au fost chemaţi arheologii, care au dus obiectele la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca. După curăţare, specialiştii au determinat că e vorba despre două oase de mastodont, un mamifer uriaş, rudă cu elefantul, care a dispărut în urmă cu 1.000.000 de ani şi despre un obiect din aluminiu manufacturat, adică realizat de fiinţe inteligente. O bucată din ciudatul artefact a fost trimisă, pentru studiu, specialiştilor în metalografie. Conform buletinului de analiză nr. 380, Proba NK-2 emisă de Centrul de cercetări şi proiectări pentru metale radioactive de pe platforma Măgurele, “minunea” de la Aiud e un aliaj de metale, în care aluminiul deţine o proporţie de peste 90%. În buletinul de analiză s-a evidenţiat faptul că oxidul de aluminiu de pe suprafaţa obiectului e neobişnuit de gros, adică a stat mult timp în pământ, şi că metalul are o structură îmbătrânită. Metalurgiştii au stabilit că vechimea obiectului este de cel puţin 250.000 de ani. Uimiţi de rezultate, cercetătorii români au trimis proba de lucru şi la un laborator din Lausanne, Elveţia, unde informaţia a fost confirmată. 

      Problemele care s-au ridicat atunci au fost că oamenii nu cunoşteau metalurgia cu 250.000 de ani în urmă, iar aluminiul a fost descoperit abia în anul 1825. Ca atare, cercetătorii susţin că bucata de metal, denumită “călcâiul de la Aiud” sau călcâiul de aluminiu, nu ar fi putut fi creată de om, ci de o fiinţă superioară. S-a propus ipoteza că ar putea fi talpa unei maşini zburătoare, capabilă de decolare şi aterizare verticală.      “Ştiam de obiect din relatările sporadice apărute în presă şi din cartea «Enigme în Galaxie », de Florin Gheorghiţă, publicată în 1983. Până în 2007, nu a apărut însă vreo fotografie, nici măcar în carte - doar o schiţă desenată de autorul cărţii, omul care a văzut acel obiect”, ne-a explicat directorul Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (ASFAN).
Foto: ASFAN

Sursa: www. libertatea.ro

UFO spotted hanging over Jerusalem - Un OZN deasupra Ierusalimului

     O înregistrare cu un misterios obiect incandescent, care a  fost surprins deasupra Ierusalimului, face furori pe Internet.     În timp ce locuitorii Ierusalimului sunt panicaţi, tot mai mulţi oameni din întreaga lume vizionează pe Internet imaginile, în care un glob de lumină care a coborât, a dispărut deasupra Muntelui Templului, mai exact deasupra moscheii al-Aqsa,  şi se întreabă ce reprezintă acesta.     Oamenii cred că misteriorul obiect este un OZN, deoarece a fost filmat din patru unghiuri diferite, iar probabilitatea de a fi altceva este destul de mică. Potrivit huffingtonpost.com, fenomenul a fost filmat săptămâna trecută.

Filmul  aparitiei  OZN-ului  il  gasiti  aici:

http://www.youtube.com/watch?v=D1K5xKxd65M&feature=player_embedded#    

UFO spotted hanging over Jerusalem .

OZN deasupra Ierusalimului - UFO spotted hanging over Jerusalem

     O înregistrare cu un misterios obiect incandescent, care a  fost surprins deasupra Ierusalimului, face furori pe Internet.
     În timp ce locuitorii Ierusalimului sunt panicaţi, tot mai mulţi oameni din întreaga lume vizionează pe Internet imaginile, în care un glob de lumină care a coborât, a dispărut deasupra Muntelui Templului, mai exact deasupra moscheii al-Aqsa,  şi se întreabă ce reprezintă acesta.
     Oamenii cred că misteriorul obiect este un OZN, deoarece a fost filmat din patru unghiuri diferite, iar probabilitatea de a fi altceva este destul de mică. Potrivit huffingtonpost.com, fenomenul a fost filmat săptămâna trecută.

http://www.youtube.com/watch?v=D1K5xKxd65M&feature=player_embedded# 

UFO spotted hanging over Jerusalem .