”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede,
aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de
supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe
unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:
“Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:
“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu
Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe
cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi
să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul
Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.
Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu