In ziua a sasea din luna decembrie , Biserica Ortodoxa din Romania il praznuieste pe Sfantul Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei si facatorului de minuni.
Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.
Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.
Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.
Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.
In calatoria prin Sfintele Locuri, Sfantul Nicolae, cu picioarele goale si cu capul neacoperit, printre altele a calcat pe Muntele Golgotei, la Pestera Sfantului Ioan Botezatorul, intr-o alta pestera aproape de Vifleem unde se afla o traditie sigura ca Sfanta Fecioara a stat ascunsa cu Fiul Sau si cu Sfantul Iosif.
Indeplinind voia Domnului el merge sa locuiasca la Mira pe coasta Mediteranei (astazi Demre, Turcia), unde dupa o noapte de priveghere si rugaciuni episcopii locului, in prezenta multimii adunate, il hirotonesc episcop. El se inconjoara de oameni invatati si credinciosi in religie, spre rezolvarea problemelor de doctrina, desavarsire spirituala si ceremonii crestinesti. Faima sfinteniei si minunilor sale, cum au fost invierea celor doi tineri scolari, sau inmultirea painei si vinului, s-a raspandit repede.
A suferit persecutii, prigonire, intemnitare in lanturi, biciuire, dar nu a renuntat la credinta, la marturisirea lui Hristos.
A trecut la imparatia cerului in anul 340, iar moastele lui au fost aduse in anul 1087, de la Mira la Bari in Sudul Italiei.
Prin straduinta unui calator valah, mana dreapta a Sfantului Nicolae a fost daruita Mitropoliei din Bucuresti. Voievodul Mihai Viteazu a ferecat sfintele moaste cu aur, argint si nestemate si le-a daruit Manastirii Sf. Gheorghe Nou din centrul Bucurestiului, unde se afla si acum. In fiecare an pe 6 decembrie, moastele Sfantului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei sunt scoase in pridvorul bisericii pentru pelerinajul fara de sfarsit al cresinilor, veniti chiar din indepartate locuri.
A participat la Sinodul de la Niceea (325), unde s-au pus bazele Simbolului Credintei , Crezul.
